Cea mai veche menționare a membrilor Casei Regale din România, datează din anul 1061. Atunci este menționat pentru prima dată numele contelui Burkhard I von Zollern. La sfârșitul secolului al XII-lea, Frederick al III-lea de Zollern a devenit chiar burgrav de Nurnberg. Acest lucru a fost posibil datorită morții lui Conrad al II-lea, care era chiar socrul său.

Istoricii susțin faptul că, de atunci este folosit numele de familie Hohenzollern!!
Frederick al IV-lea a împărțit în anul 1218 moștenirea cu fratele său Conrad. Frederick al IV-lea a păstrat ținutul Zollern, fondând ramura suabiană a familiei Hohenzollern. Al doilea frate a primit Nurnbergul. Acesta, pune astfel bazele ramurii franconiene a aceleiași familii care avea sa aibă o influența foarte mare asupra istoriei Germaniei.

Treptat, teritoriul dominat de aceștia s-a extins, cuprinzând regiunile Ansbach și Kulmbach (secolul XIV), marchizatul de Brandemburg (secolul XV) și ducatul Prusiei (secolul XVIII).

La începutul secolului al XVI-lea, Albrecht de Hohenzollern (marele maestru al Ordinului Cavalerilor Teutoni) și Sigismund cel Bătrân (regele Poloniei) au încheiat un tratat la Cracovia. Conform acestui tratat, stăpânirile ordinului au fost secularizate și tranformate într-un stat laic – ducatul Prusiei.

În anul 1618, o dată cu moartea ultimului reprezentant al familiei Hohenzollern din Prusia, ducatul a fost acordat în stapânire lui Johann Sigismund de Hohenzollern, principe elector de Brandenburg, în schimbul participării alături de Polonia la războiul împotriva Suediei care a avut loc în perioada 1618-1629.

Ultimul cap încoronat din dinasttia Hohenzollern în Germania a fost împăratul Wilhelm al II-lea (1888-1918).

Ramura suabiană a Hohenzollernilor din care face parte și familia regală a României, a avut o influență politică mult mai mică comparativ cu „rudele” franconiene, susțin istoricii. În anul 1557, ținutul Hohenzollern a fost împărțit de urmașii contelui Carol I. În felul acesta au apărut comitatele Hohen – Hechingen și Hohenzollern-Sigmaringen. Acestora li se va alătura și comitatul Hohenzollern-Haigerloch, care în anul 1767 va fi împărțit între cele două.

La mijlocul secolului al XIX-lea, principii Heichingen și Sigmaringen abdică. Cele două principate au fost astfel incluse în provincia prusacă de Hohenzollern. Carol Anton de Hohenzollern Sigmaringen ajunge în perioada 1858-1862 prim-ministru al Prusiei. Acesta a fost căsătorit cu Josephine de Baden. Din căsnicia lor au apărut șase copii: Leopold (tatăl regelui Ferdinand al României), Ștefania, Carol (viitorul rege Carol I al României), Anton, Friedrich și Maria Luisa.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *